"O poveste"

O sa o intitulez "EL"

Si era acolo,la aceeasi ora ca de fiecare data incercand sa numere frunzele care au cazut din batranii copaci,privindu-si cainele cum perturba linistea deplina a parcului alergand ca un nebun....se auzea un fosnet zgomotos.
Am incercat sa ma apropii incet..atat de incet..dar el in ciuda eforturilor mele el m-a auzit si a plecat...a disparut in mod subtil lasandu-ma pe mine in urma.Inca un esec!M-am asezat jos,cu sentimentul ca ar putea sa se intoarca in orice clipa sa-si recupereze bratara pe care o pierduse,era jos exact langa banca.Era simpla,imi placea foarte mult,pe spate avea inscriptionata prima litera a prenumelui sau,era speciala pentru ca era a lui.
Am asteptat cu muzica in casti si picioarele sprijinite de banca spunandu-mi mie din nou si din nou"o sa vina,trebuie sa vina".Pacat,luna deja aparuse si el nu dadea nici un semn,nici macar unul mic.Mi-am dat seama ca am asteptat degeaba,consumand bateria obositului meu telefon,pacat.M-m ridicat si am plecat complet dezamagita.
In aceea noapte am avut cel mai ciudat vis,am visat ca el nu exista,era un nebun,un nebun ce avadase din exactele coordonate temporale,cu un arc in mana,un arc cu 2 sageti.Nu mi-a fost frica pentru ca,pentru ca sageata nu avea un efect fatal,ci doar unul de "fallin' in love",odata ce te lovea deveneai si tu nebuna,erati 2 nebuni indragostiti..da,era Cupidon!
M-am trezit brusc fara sa aflu finalul,era ora 8:30 AM asa ca mi-am permis sa mai lenevesc inca 10 minute.Dupa ce am luat mp3-ul de la prietena mea m-am indreptat spre parc,el era acolo..ca de obicei era tot acolo.Stiam ca o sa dispara cum face mereu asa ca l-am strigat:"Tu,te rog...nu mai fugi de mine,vreau sa-ti inapoiez br..." si pana sa reusesc sa termin propozitia el s-a intors spre mine.Era exact cum mi-l imaginam"un par drept si mai lung decat "normalul",ochii mici si caprui,i sclipeau,buze rosii..zambetul imi spunea atatea..!
Dupa 2 minute mi-am continuat propozitia spunundu-i"stii,ieri ti-ai pierdut bratara,vreau sa ti-o inapoiez" , i-am intins mana asteptand,aveam pumnul strans.A luat bratara si zambind mi-a spus "multumesc".In urmatoarea secunda si-a chemat cainele si a vrut sa dispara iar,i-am spus din tot sufletul"Nu pleca,eu...eu te iubesc",dar era prea tarziu deja era departe,plecase,ma intreb oare daca m-a auzit,daca a va putea sa inteleaga ce simt eu.
Regret si acum ca nu am spus lucrurilor pe nume atunci cand a trebuit,caci asteptand si tot asteptand momentul potrivit nu am reusit decat sa-l pierd,pe el,frumosul meu nebun!