Pasiunea absurdului trist

Deseori ma intreb de ce noi oamenii umblam dupa expresie si forma incercand sa ne golim de continuturi?Oamenii renunta prea usor la idealuri,vise si pasiuni , pasiuni ce ar putea sa ii faca de 10 sau 100 de ori mai fericiti,impliniti sau poate doar putin mai sentimentali.Dar oamenii prefera sa renunte,suferinta duce la renuntare,la retragere.Dar unde sa te duci,in desertul pustiu?totul este o drama moderna.Daca desertul nostru s-ar materializa nu ne-ar coplesi imensitatea lui?Toti sunt atat de confuzi , zapaciti incat se creeaza haos la limita incordarilor.Eu...eu as putea fi omul care va rade in agonia finala,in clipa ultimei tristeti.