Nu stiu..?!?

Nu stiu ce e bine si ce e rau,ce e corect si incorect,permis si nepermis ,frumos sau urat;nu pot condamna dar nu pot nici aproba.Nu mai exista criterii sau principii in aceasta lume,expresiile si realitatile par lipsite de sens ,prezentul pare o otrava si nimic nu mai ofera o nuanta de farmec vietii.Viata pare uneori un chin,dar nimeni nu trebuie sa renunte la ea fiindca cheia ramane in momentul irationalitatii.Uneori ma simt singura,traiesc o drama a mea,ma simt aruncata si suspendata undeva in lumea asta mare incapabila de a ma adapta,ma simt ca si cum totul ar disparea instantaneu.Simt monotonia de zi cu zi a unui infricosator cimitir vechi si bantuit de spirite ratacite,spatiu pustiu.Ma intreb deseori cine e mai nefericit,cel care simte singuratatea in el sau cel care o simte in exterior?Raspuns practic imposibil,a fi singur in orice fel nu e destul?Ne indoim si totusi traim,un paradox mai putin trist,pentru ca in fond indoiala este mai banala ca disperarea!